Interacţiunea om-calculator, referită în literatura de specialitate cu acronimul HCI (Human-Computer Interaction), este un domeniu al ştiinţei şi tehnologiei informaţiei care s-a cristalizat ca disciplină în ultimii 20 de ani, prin convergenţa unor preocupări din psihologie, ingineria factorilor umani, ergonomie şi informatică, asociate cu proiectarea, implementarea şi evaluarea sistemelor interactive.
Un termen asociat tot mai frecvent cu evaluarea produselor informatice este utilizabilitatea, definita de standardul ISO 9241-11:1994 ca eficacitate, eficienţă şi satisfacţie cu care utilizatori specificaţi îndeplinesc obiective specificate într-un context de lucru specificat.
Standardul ISO 9126-1:2001 a definit calitatea sistemelor software prin şase caracteristici: funcţionalitate, utilizabilitate, mentenabilitate, robusteţe, eficienţă şi portabilitate. In acest standard, utilizabilitatea este definită astfel: capabilitatea produsului software de a fi înţeles, învăţat, utilizat şi considerat atractiv de către utilizator, atunci când este folosit în condiţii specificate.
Utilizabilitatea este relativă la ceva: anumiţi utilizatori, anumite sarcini de lucru şi un anumit context de utilizare. Această contextualizare a proiectării sistemelor interactive ridică noi probleme proiectanţilor de sisteme interactive, care trebuie să cunoască şi să înţeleagă o gamă mult mai diversă de cerinţe. Se cuvine a fi menţionat, că al treilea val în HCI este caracterizat prin preocuparea de a răspunde cerinţelor de contextualizare, inclusiv lucrul în cadru colaborativ şi distribuit.
In funcţie de momentul în care este făcută şi de scopul evaluării, evaluarea utilizabilităţii poate fi formativă sau sumativă. Evaluarea formativă a utilizabilităţii este efectuată iterativ, pe parcursul ciclului de dezvoltare cu scopul identificării şi eliminării problemelor de utilizabilitate cât mai devreme. Cu cât aceste probleme sunt identificate mai devreme, cu atât este mai puţin costisitor efortul de rezolvare. Acest tip de evaluare este denumită formativă, pentru a o distinge de evaluarea sumativă, care este efectuată, de regulă, după ce un sistem sau o componentă a fost dezvoltată.
© 2010 ICI Bucuresti
Actualizat pe 27 Aprilie 2010 de Renate Ioniţă <renate@ici.ro>